Un document istoric important „regăsit” după 96 de ani.

🎧 Ascultă articolul "Un document istoric important „regăsit” după 96 de ani."

🔄 Generarea fișierului audio poate dura până la 180 de secunde la prima ascultare.

Viteză:

„Orașul Tulcea, pe lângă însemnătatea sa actuală de Capitală de Județ și de port însemnat la Dunărea de Jos, mai prezintă un interes deosebit pentru rolul de l-a jucat ca oraș și cetate strategică, din cele mai vechi timpuri. Vechimea sa datează cel puțin din veacul VII înainte de Hristos”… Sunt primele fraze dintr-un document cu o valoare inedită pentru orașul Tulcea. Documentul se numește „Monografia Orașului Tulcea, trecutul, prezentul și viitorul său” și a fost conceput de trei autori în anul 1928, adică în urmă cu 96 de ani.

„Se știe că toate arhivele orașului nostru au fost distruse de inamic în timpul ocupațiunii. Pentru a împlini această lipsă simțită și de a reda starea din trecut a orașului, propun întocmirea unui manual istoric”… spunea într-o ședință plenară primarul orașului, în anul 1925, domnul profesor Grigore Musculiu. După daunele lăsate de război, dumnealui a înțeles foarte bine importanța cunoașterii istoriei unui loc, pentru că prin această cunoaștere cititorii pot înțelege cum s-a construit prezentul și ce este de făcut pentru viitor. Și chiar dacă atunci, ideea și termenul de proiect nu avea valențele de azi, printr-un proiect propus de primar, aprobat de consiliu și finanțat de primărie, trei cărturari ai orașului lucrează timp de patru ani la singura monografie a orașului Tulcea. Singura monografie de până acum, deoarece este singurul document cu valoare monografică care a fost, așa cum spuneam în titlu, „regăsit” și salvat.

Ce reprezintă o monografie și de ce monografiile au o valoare ridicată față de un ghid. Ghidul este un îndrumar care cuprinde informații generale și/sau specifice pentru orientare cu privire la un domeniu specific. Despre Tulcea, orașul de la Porțile Deltei Dunării s-au mai publicat informații, cu valoare istorică și chiar literară, ca ghiduri, cum ar fi „Tulcea, imagini, oameni și povestiri de odinioară”, scris de Constantin Găvenea și publicată în două ediții la Editura PIM Iași în 2021și 2023 – un volum de mărturii despre oraș în perioada interbelică, de asemenea, „Sfinxul Deltei. Municipiul Tulcea – Ghid Turistic”, scris de Sofia Vrabie și publicat la Editura „Harvia” Tulcea în anul 2005 – un ghid, așa cum mărturisește și titlul, precum și alte publicații, nu foarte multe la număr. În schimb, prin scrierea și publicarea unei monografii, autorul sau autorii, au o obligație deosebită în realizarea unei lucrări memorialistice deoarece, având pregătire intelectuală, sunt capabili să realizeze studii, analize și sinteze ale datelor izvoarelor documentare care tranzitează trecutul, decenii, secole și chiar milenii, aceasta în raport cu vechimea subiectului.

„Monografia Orașului Tulcea, trecutul, prezentul și viitorul său” a fost realizată de trei autori, aleși în mod special de edilii orașului, datorită calităților dovedite în timp. Primarul orașului, profesorul Musculiu, în prezentarea proiectului monografiei spunea: …„După multă chibzuință, am însărcinat cu această lucrare pe domnii Brutus Cotovu și Teodor Voicu, institutori și vechi cunoscători ai stărei de lucru din Dobrogea, precum și de domnul Petre Constantinescu, secretarul primăriei, care lucrează în prezent la alcătuirea importantei lucrări pe care au o reda în curând.”

Sertarul prăfuit al istoriei nu a păstrat multe informații despre cei trei autori aleși în mod special pentru această lucrare datorită experienței și erudiției pe care o aveau. Brutus Cotovu și Teodor Voicu au avut activități comune, fiind amândoi institutori și senatori. Pentru cei mai puțin familiarizați cu slujba de institutor, fac precizarea că, institutorul a reprezentat în vechea formă de organizare a învățământului, un profesionist din învățământul elementar, superior ca grad învățătorului. Cel mai adesea un institutor preda la o școală primară urbană. Și astăzi, dascălii din ciclurile primare care au studii superioare obțin acest titlu.

Brutus Cotovu făcea parte dintr-o familie de dascăli din Hârșova, unde tatăl său Ioan Cotovu, a avut o prolifică activitate ca institutor, liceul și o stradă din localitate purtându-i și acum numele. Fratele său este Vasile Cotovu, un inginer eminent, care a proiectat modernizarea Portului Constanța, a celui din Midia și a celui din Mangalia. Soția fratelui, Sandra Cotovu a fost o scriitoare de ficțiune, membră a cenaclului „Zburătorul”. Sandra Cotovu a publicat romanele „Jocuri de apă” – roman, București, 1938; „Fascinația” – roman, București, 1943; „Vijelie” – roman, București, editura „Casa Școalelor”, 1947 și mai multe povestiri.

Brutus a urmat pregătirea și cariera tatălui său, fiind o perioada coleg cu acesta în Hârșova. Mai târziu a condus liceul din Ismail, în perioada 1858 – 1878, unde l-a avut elev pe viitorul mareșal Alexandru Averescu. Din 1897 activează ca institutor în Tulcea. Aici a fost o personalitate de prestigiu a învățământului nord – dobrogean si a vieții socio-culturale tulcene: director al Scolii primare nr.2 din Tulcea, subrevizor școlar al Dobrogei, revizor școlar al județului Constanta (numit in octombrie 1893), inspector școlar, senator, epitrop al Catedralei „Sf. Nicolae”, publicist. A fost președinte al Cooperativei „Dunărea”, vicepreședinte al „Ligii pentru propășirea Dobrogei”, fondator al Băncii populare „Spiru Haret” din Tulcea. Brutus Cotovu a murit in Constanta, la 8 ianuarie 1940. Ziarul „Progresul Tulcei” (an 14, nr.3 din 15 ianuarie 1940, fila 3), îi evoca personalitatea și îi subliniază meritele într-un vast articol, intitulat „Moartea lui Brutus I. Cotovu – unul dintre vechii luptători Dobrogeni si dintre primii învățători din Dobrogea”. Este menționat pe placa memoriala a Monumentului Reanexării Dobrogei si pe placa de marmura a Catedralei „Sf. Nicolae” din Tulcea, sfințită la 29 mai 1900.

Despre Teodor Voicu știm mai puține informații. Liberal de frunte, senator într-un mandat și institutor, a fost considerat un cărturar al orașului. Fiul său, Ovidiu, născut la Câșla, educat la Liceul „Carol” din oraș a devenit ulterior unul din cercetătorii cunoscuți în domeniul fizicii, fiind absolvent al Universității din Cluj.

Cel de-al treilea autor, Petre Constantinescu, ca secretar în perioada 1925 – 1938 a ținut destinele Primăriei Tulcea mulți ani. A avut șase copii. Crișan Constantinescu, unul dintre fii, va deveni o personalitate culturală. Începe studiile în Tulcea și mai târziu își ia licența la facultatea de drept dar și la Academia Regală de Artă Dramatică. Profesează ca actor până în anul 1960, când începe o activitate prolifică da scriitor și traducător.

Este interesant modul în care a fost realizată monografia. Fiecare din cei trei autori au avut, se pare, o contribuție individuală care, în final a dus la realizarea unei lucrări unitare și de valoare deosebită. Deoarece unele pasaje cu date istorice au fost publicate de Brutus Cotovu în revista „Analele Dobrogei” este probabil că dumnealui a abordat scrierea pentru perioada post otomană. Domnul institutor Voicu a scris despre Tulcea sub ocupație otomană, iar domnul Petre Constantinescu a inserat datele statistice. Dumnealui, ca reprezentant al finanțatorului, a prezentat editurii manuscrisul, care a fost tipărit în Constanța. În prezent, se știe că mai există doar un număr de cinci exemplare originale în colecțiile particulare , un exemplar în colecția Bibliotecii Panait Cerna și încă câteva în marile biblioteci din țară.

„Monografia Orașului Tulcea, trecutul, prezentul și viitorul său” este, dacă vreți, în mod repetat, rezultatul unui proiect cultural plătit din banii primăriei. La acel moment, anul 1925, primarul urbei, profesorul Grigore Musculiu propune acordarea unui credit pentru a realiza un manual istoric, însărcinând pe cei trei autori cu realizarea lucrării.

Profesorul și scriitorul Nicolae C. Ariton

După 99 de ani, un alt profesor, scriitorul Nicolae C. Ariton se îngrijește, și prin eforturile dumnealui și cu banii de la primărie, scoate această lucrare deosebită din praful istoriei. Proiectul actual s-a realizat, prin redactare filă cu filă, după un exemplar scanat al monografiei originale. Autorul proiectului, dl. prof. Ariton a reușit reala performanță de a scoate din praful istoriei și a da valoare publicistică, prin retipărire, a unui document important aproape pierdut. Au fost respectate condițiile grafice și ortografia timpului, iar fotografiile originale au fost ușor îmbunătățite, atât cât permite tehnologia actuală.

Cititorul interesat poate găsi în această monografie informații despre oraș în perioada eleno – romană ( ellino – romană în titlul original al cărții), incluzând date inedite despre o șosea romană ce tranzita de la sud la nord Dobrogea până în Aegyssus (cetatea tulceană de pe colnicul Hora), din perioada otomană, cu referințe lăsate de cronicari străini și din perioada de după războiul de independență. Documentul are valoare și prin cifrele statistice care atestă anumite realități istorice. Eu personal, citind această monografie, m-am edificat asupra unor date ale vremii și am folosit informații importante din monografie pentru a ilustra o poveste autentică de spionaj în Tulcea, în perioada de ocupație 1916 – 1918.

Volumul „Monografia Orașului Tulcea, trecutul, prezentul și viitorul său”, reprezintă un document istoric cu valoare deosebită, atât prin unicitatea informațiilor prezentate cât și prin modul în care autorii realizează, în baza erudiției pe care au acumulat-o, au fost capabili să realizeze un studiu sinteză accesibil tuturor cititorilor. Demersul domnului profesor Ariton, de „a smulge” din uitarea lăsată în timp a acestor informații, contribuie în mod cantitativ la educația prin istorie a publicului cititor tulcean.

Lucian Țugui

O parte din datele din acest material au fost extrase din prefața ediției din 2024 a „Monografia Orașului Tulcea, trecutul, prezentul și viitorul său”