Dobrogea – model de conviețuire multietnică. Istorii uitate sau neștiute ?  „Ziua Surgunului ”. Genocidul tătarilor.

Autorul prezentului material ne invită, din nou, la o cercetare istorică. Dr. Adrian Marian, lector universitar la Facultatea de Drept, Universitatea ”Bogdan Vodă” Cluj-Napoca, ne prezintă detaliat și documentat, o pagină de istorie mai puțin știută, sau poate uitată, despre tătari, dar și despre modele de urmat privind conviețuirile etnice – modelul din Dobrogea, unde o multitudine de popoare coexistă în pace.

Istorii uitate sau neștiute ?  „Ziua Surgunului ”. Genocidul tătarilor.

O minoritate foarte respectată și cunoscută în Dobrogea și în alte părți din această țară cu prea multe reforme educaționale, poate fi foarte puțin cunoscută. Cu stupoare am asistat la un liceu de elită din Cluj, când un premiant din clasă terminală a întreba – cine sunt tătarii ?  În țara clămpăului care a lansat sintagma „România educată” și pe care, observați, cu eleganță nu îl nominalizăm, tema ar merita câteva note. Adolescenții elevi sunt victime, nu autori ai „Deșcolarizării României”, sintagma lansată de istoricul și scriitorul ieșean Mircea Platon ( NB: clămpău, clămpăi s. m. 1. individ greoi. 2. demagog. cf. Wikipedia).

La 18 mai 2024 s-au împlinit 80 de ani de la teribilul genocid al tătarilor crimeeni, când Stalin a hotărât strămutarea lor în condiții ucigătoare de transport. 18 Mai 1944, zi de doliu pentru întreaga etnie care îşi aminteşte cu spaimă și durere eternă de povestea dramatică a unui întreg neam. Pentru că noi suntem o comunitate crescută într-un spirit umanist, suntem creștini și mai ales suntem români caracterizați de bunătate și toleranță avem respect și compasiune față de suferința omenească. Cu atât mai mult față de suferința unei întregi etnii. Din păcate nici pe vremuri, manualele de istorie nu erau prea generoase în date privind istoria popoarelor vecine sau cu care românii au interacționat și conviețuit secole, dacă nu milenii.  Ce nu cunoști ajungi să te sperie sau chiar să urăști. Avem 17 deputați care reprezintă în Parlamentul României minorități etnice în afară de cea maghiară. Au fost puține informații în școală despre istoria ungurilor, sârbilor, ucrainenilor, turcilor, bulgarilor. Se pare că în prezent situația este și mai acută fiindcă am avut ( ne ? ) șansa de a avea reformatori care au bulversat școala românească. Pentru că suntem aproape de 18 Mai să rememorăm câteva date. Poate mulți tineri nici nu prea știu cine au fost tătarii și îi ajutăm fără să fie ei nevoiți să apeleze la  „goagăl” cum spunea un primar de sector din București.

Denumirea în sine de tătari a fost o inexactitate care s-a perpetuat. Armatele lui Ghengis Han si a urmașilor săi erau un conglomerat de etnii. Una dintre ele era o facțiune turcică, tătarii, foarte asemănători cu mongolii după comportament și mod de luptă, iar numele lor s-a dat acelor hoarde care s-au stabilit în Estul Europei, mai ales în Crimeea. Numele de tătar vine din chineză și nu este tocmai un eufemism, cei intresați pot afla imediat.

Tătarii apar în Europa pe la anul 1241. În primele acțiuni au pulverizat în acel an statul maghiar la Bătălia de la Râul Mohi și ceea ce istoricii nu declamă, au dat un răgaz românilor transilvăneni să reziste mai bine în timp tendințelor și acțiunile de maghiarizare. S-au remarcat cei numiți tătari în istorie, prin jafurile, prădăciunile, masacrele, la care au supus timp de secole mai toate popoarele cu care au intrat în contact.  Este „tratamentul”  aplicat și românilor din cele trei principate, începând de la invazia lor în Europa la 1241 până în secolul al XVII-lea.

De exemplu, la 1717 au ras de pe fața pământului orașul Sic ( județul Cluj) de mărimea unui oraș reședință de județ, ucigând toți bărbații de la nou născut până la cei mai bătrâni. Sicul nu și-a mai revenit niciodată la statutul de oraș. În Transilvania au fost învinși de maramureșeni în 1718, iar ultima invazie de jaf și pradă în Țările Române a avut loc în 1768. După aceea, în anul1783, Crimeea a fost definitiv cucerită de ruși.

Să fie îngăduită o comparație. Prima Universitatea europeană a fost înființată la Bologna, Italia pe la 1060. Peste 700 de ani, pe noi ne mai prădau tătarii…

La 1241 – 1242 hoardele mongole conduse de Batu si Subotai, nepotul si cumnatul lui Gingis Han, în cursa lor ucigătoare, ar fi putut cuceri mai multe teritorii, dar moartea Marelui Han Ogodai i-a oprit și a reprezentat o reală șansă pentru  europeni. Evenimentul i-a determinat să se întoarcă în Asia pentru a participa la alegerea următorului mare han. Aici, Batu nu a fost ales și hoardele mongole din Vest care atacau Europa nu au mai primit un sprijin substanțial. Posibil în acest context a crescut rolul/ponderea tătarilor în conglomeratul mongol-european. Hanatul  „Hoardei de Aur,” cum era denumit statul mongol dinspre Europa s-a împărțit în timp în Hanatul Kazanului, Astrahanului și al Crimeii. Cel al Crimeii ne interesează mai mult  fiind mai aproape. Hanatul a rezistat ca formațiune statală până când, reiterăm, în 1783 a fost ocupat de ruși.

Numeric, victimele produse de invaziile mongole este colosal, depășesc pe cele din al Doilea Război Mondial. Peste 100 de milioane din care 20 de milioane în Europa, peste 10 milioane in Iran! Scăderile de populație pot fi comparate doar cu ravagiile făcute de variolă în rândul populațiilor amerindiene după apariția europenilor în America. Are loc un declin numeric al populației planetei în asemenea hal, încât, în stupizenia ecologistă contemporană s-a spus că Gingis Han a fost cea mai mare personalitate care a contribuit la conservarea planetei prin stoparea demografică.

Deși nimeni nu pare să se fi îngrijit să ne învețe și lucruri pozitive despre tătari, pentru corectitudine, ar merita să încercăm câteva. Subotai, care a atacat Europa, a fost unul din foarte puținii generali din istoria omenirii care nu a pierdut nici o bătălie ( ex:  generalul francez Leclerc, mareșalul Suvorov. ) Concepția strategică a lui Subotai de a fracționa, a deplasa și a reuni armatele în locul cel mai important se va regăsi peste veacuri doar la Napoleon.

Arcul tătărăsc era atât de performant încât nu a fost egalat decât de cel făcut în timpul actual cu tehnologie digitală. Era compus din mai multe părți, fabricarea lui dura până la doi ani și se făcea din vine de bou și diferite esențe tari de lemn. Era mult peste teribilul arc galez care a distrus cavaleria în zale franceză la Crecy, Poitiers, Azincourt. Este consemnată performanța că unul dintre nepoții lui Gingis Han a reușit să atingă o țintă la 500 de metri.

Stilul lor de luptă de arcași călări îi făcea de multe ori invulnerabili. Se apropiau de adversar la o bătaie de săgeată, trăgeau și apoi nu mai putea fi prinși. Se pare că și rasele lor de cai erau unice prin rezistență și viteză. De asemenea reușeau să străbate distanțe enorme prin stilul lor aparte de călărit buiestru.

Tătarii au influențat decisiv coagularea unor popoare slave și impunerea Moscovei drept cel mai important oraș al rușilor. Imperiul mongol a fost cel mai extins teritorial din istorie. Era chiar peste gluma „Cu cine se învecinează URSS ? Cu cine dorește!” În timpul expansiunii lor s-a realizat o extindere a rețelelor comerciale internaționale și perfectarea unor schimburi culturale și tehnologice la distanțe nemaîntâlnite până atunci.

Pentru că, în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, datorită terorii instituită de rușii de atunci, mai mulți tătari crimeeni ar fi trecut de partea lui Hitler, au fost strămutați din Crimeea prin tot URSS-ul și de abia după prăbușirea comunismului au reușit, o parte din ei, să revină în peninsulă. Până acum am reținut din istorie termenul de strămutați, nu de genocid. Corect este cel de genocid. Se estimează că circa 46 % dintre tătari, în special copiii, bătrânii și femeile au fost uciși de condițiile groaznice de transport. Prohitlerismul a fost un pretext dement. Bărbații tătari în putere erau chiar pe front luptând împotriva germanilor. Motivul real care se întâlnește în toată istoria de ocupație a Rusiei este distrugerea națiunilor și rusificarea intensă a țării. Când s-a terminat războiul acei bărbați tătari, eroi unii, nu s-au întors pentru că nu îi mai aștepta nimeni. Au hoinărit disperați pe întinsul Rusiei pentru a-si regăsi familiile dacă acestea au supraviețuit. Greu de imaginat disperarea acelor oameni.

Este recunoscută cruzimea rusească (de atunci) în a pedepsi popoare întregi fără a cerceta măcar cine anume a fost de vină pentru o atitudine anume. S-a dorit ca tot acel popor tătar să dispară în oceanul rus. Nu este permisă culpabilizarea unui întreg popor pentru aberațiile unor conducători de-ai lor. Cei mai persecutați dintre toți au fost chiar rușii ! Ar fi culmea să fie oamenii simpli culpabilizați și încă peste secole, pentru ce au făcut Ghenghis Han, Ivan cel Groaznic sau Stalin.

Sugestivă este declarația deputatului corespondent etniei, Amet Varol, din grupul minorităților naționale al Parlamentului României: „Ziua Surghiunului este puternic înrădăcinată în memoria fiecărui tătar, reprezentând momentul în care populaţia tătară din Crimeea, din ordinul lui Iosif Visarionovici Stalin a fost îmbarcată cu forţa în vagoane de tren deportată în Siberia şi în ţinuturile pustii ale Uzbekistanului. Întreaga călătorie s-a întins pe o durată de 12 zile, cu opriri la două sau trei zile, tătarii fiind supuşi unui regim de exterminare în masă. Pe parcursul deplasării au murit mulţi bătrâni, copii şi bolnavi din cauza setei, a foametei, frigului, lipsei medicamentelor şi a asistenţei sanitare. Autorităţile sovietice au creat contextul unui motiv plauzibil pentru această exterminare mişelească, catalogând tătarii crimeeni drept trădători de ţară, duşmani ai patriei, hoţi şi colaboratori ai Germaniei, astfel asigurându-se că toate aceste acuze aduse la adresa lor vor fi suficient de persuasive pentru a determina populaţia locală să nu intervină în ajutorarea acestora. ”

Deci nu numai că i-au silit să își părăsească localitățile de domiciliu, ci rușii (de atunci) s-au asigurat și că alte etnii nu vor sări în sprijinul tătarilor deportați.

În Ardeal circulă o glumă cu Gheorghe care este supărat brusc pe Janos, cu care a fost, până atunci, buni prieten. ”-De ce ?, a întrebat Janos.

-Pentru că voi ungurii l-ați ucis pe Mihai Viteazul.

-Dar bine, acestea sunt fapte de acum peste 400 de ani.

-Da, dar eu aseară am fost informat!”  (NB: Marele Voievod a fost ucis de mercenari belgieni vorbitori de franceză, valonii, la ordinul unui italian de origine albaneză, ori dacă ni se pare mai digerabil, a unui albanez Giorgio Basta, născut la Napoli și crescut în Italia).

În același spirit ar fi aberant să avem resentimente față de tătarii sau rușii de acum, pentru acțiunile de acum câteva sute de ani și să nu fim mișcați de tragedia unui popor și a multor alte popoare lovite de cruzimea de demult.

Când s-au întors în Crimeea, cei care au supraviețuit, sau urmașii lor, și-au găsit casele ocupate de către coloniștii ruși. Acolo nu a funcționat nici o retrocedare. Si-au construit alte case și au fondat localități noi. Li s-a interzis de către stat să își omagieze morții de la 18 Mai 1944.

Speculând istoric ne-am putea gândi că boierii moldoveni, la Stănilești 1711, nu i-au trădat pe Petru cel Mare și pe Dimitrie Cantemir când nu au mai vrut să îi aprovizioneze cu mancare și apă, provocând înfrângerea lor. În fapt si-au salvat țara. Agresivitatea cu care conducătorii ruși s-au purtat cu românii moldoveni din Basarabia justifică peste ani atitudinea acelor boieri înțelepți și patrioți.

În România, comunitatea tătară conviețuiește foarte bine în Dobrogea cu celelalțe naționalități, membrii ei fiind remarcabili comercianți și meșteșugari.  Din păcate mulți au emigrat în Turcia, au rămas tot mai puțini și din cei care au rămas este o vitregie a vremurilor că sunt mai cunoscuți antrenorul de handbal al Naționalei, Aihan Omer și fotbalistul Denis Alibec. Dobrogea în sine este o reuniune multiculturală în care mai multe etnii si-au găsit adăpost de persecuțiile din unele țări și este foarte bine explicabil de ce s-ar putea spune că ținutul este un model de bună conviețuire.

Este onorabil că a apărut un manual și teme despre Holocaust. Cu nimic nu este știrbită importanța și cinstirea acestui tragic eveniment, dacă avem grijă la proporții, la toate națiunile și la importanța acordată istoriei românilor și mai ales educației naționale. Patriotismul nu e un termen desuet nici caduc.

Tinerii trebuie învățați ce a fost Holocaustul, pentru a nu se repeta. Dar trebui să știe și că la bătălia de la Teișani din 1602, Stroe Buzescu s-a sacrificat și l-a învins pe Ghirai, cel mai bun luptător tătar. Condiția era ca armata pierzătorului să se retragă. Tătarii s-au ținut atunci de cuvânt. Istoria are legende frumoase, precum și povești tragice cum este Holocaustul. Dar, să nu uităm , iar cei care nu știu,  să învețe, că în această parte a Europei, conducătorii au provocat în 1923-1933 „Holodomorul” și „Sughiunul” în 1944.

                                                                                                                                                                                                                                                                 dr. Adrian Marian

                                                                                         Adrian Marian este doctor în drept și este lector în cadrul Facultății de Drept, Universitatea „Bogdan Vodă” Cluj-Napoca