SPIONII SUNT EXECUTAȚI

 Dosarul[1] de contraspionaj și trădare „Cozma Franțuzul și alții” a fost deschis în 30 aprilie 1919 din ordinul Polițaiului Orașului Tulcea[2]. Denumirea dosarului trimite imaginația cititorului către un film de aventură, însă simpla citire a notelor, probelor și documentelor din dosar, arată că micul volum de acte oficiale reprezintă o autentică pagină de istorie din primul război mondial. Spionaj, colaboraționism, trădare, sunt termeni care abundă în literatura de ficțiune într-un gen literar bine gustat de cititori. Cărțile de spionaj sunt căutate și citite datorită modului în care autorii își imaginează anumite conjuncturi și fapte legate de aventură, eroi invincibili, bani sau situații limită. Totuși, rândurile următoare nu fac parte din literatura de imaginație, ci ele notează fapte reale care s-au petrecut acum mai bine de o sută de ani în Dobrogea, pământul dintre Dunăre și Mare.

           Dosarul „Cozma Franțuzul și alții” a fost documentat de către un tânăr comisar de poliție care a adus în fața justiției, după o muncă care a durat mai mult de trei ani, cinci colaboraționiști care au construit în Tulcea ocupată o rețea de spionaj aflată în slujba Puterilor Centrale[3].Comisarul Ioan Oprescu, căci despre ele este vorba, a fost angajat în poliția tulceană înainte de Primul Război Mondial. Datorită condițiilor în care autoritățile tulcene funcționează în perioada de ocupație, timp de doi ani Ioan Oprescu își desfășoară activitatea la Chilia Veche, o localitate în inima Deltei Dunării, alături de prefectul județului – George Șerban, polițaiul orașului – Constantin Țigău și de alți funcționari publici care s-au autoexilat în teritoriul liber din Delta Dunării fiind forțați de  ocuparea Dobrogei de uscat de către armatele invadatoare.

           Ancheta a început în anul 1919, imediat după ce autoritățile române se întorc în orașul Tulcea,  după plecarea armatelor germane, bulgare și turcești. Investigația pleacă de la un ordin scris al comandantului poliției transmis comisarului Ioan Oprescu, care se ocupa atunci de problemele de siguranță națională. Demersul inițial în această anchetă de spionaj a fost realizat încă din anul 1917 de către Direcțiunea Poliției și Siguranței Naționale, care printr-o circulară[4], semnala treizeci și trei de indivizi care au fost trimiși de inamic să spioneze: „… Avem onoarea a vă semnala pe indivizii notați mai jos, pe cari inamicul a hotărât să îi trimită peste front în Moldova și Rusia și vă rugăm să binevoiți a lua măsuri pentru urmărirea și arestarea lor, avizându-ne telegrafic.” Nouăsprezece din aceștia erau din Tulcea și împrejurimi. Însă atunci aceste fapte nu puteau fi anchetate.

            Pentru a înțelege cu de-amănuntul ce s-a întâmplat în Dobrogea, în Primul Război Mondial ar trebui să ne întoarcem puțin în timp. România a intrat în război în anul 1916, după doi ani în care a stat în neutralitate,  însă prestația în luptă nu a adus pe front rezultatele așteptate. Înfrângerile repetate suferite de trupele române, la Turtucaia, în estul Dobrogei precum și pe linia Negru – Vodă, Cobadin, Topraisar, Tuzla (județul Constanța) au determinat retragerea trupele române din Dobrogea. După lupte sporadice între trupele bulgare și germane deoparte și cele rusești și românești de cealaltă parte, în 26 octombrie 2016,  Puterile Centrale cantonau armatele lângă orașul Babadag. Dobrogea de uscat nu mai era un teritoriu românesc. Doar zone dintre cele trei brațe ale Dunării, din deltă, erau controlate de armatele ruso-române. În data de 22 decembrie 2016, la orele 3 după amiaza, armata bulgară a intrat în Tulcea şi până in ziua de 15 noiembrie 1918 oraşul s-a aflat sub ocupația Puterilor Centrale.

        Ocupația bulgară a lăsat semne adânci în memoria populației de atunci. Administrația românească a orașului s-a refugiat la inițial la Ismail apoi la Chilia Veche. Primul decret dat de administrația militară bulgară a obligat toți cetățenii rămași în oraș să părăsească casele și să se mute în localitățile limitrofe. Imediat ce oamenii au părăsit vetrele lor, trupele bulgare au început să distrugă şi să jefuiască localitatea, sa devasteze cazărmile, să spargă casele, să transporte mobilă şi alte bunuri în Bulgaria. Acțiunile lor au pustiit nu numai orașul Tulcea ci și tot județul. Au urmat crime, violuri, jafuri și distrugeri[5].

            Ancheta efectuată de Ioan Oprescu au fost unul din puținele acte reparatorii făcute de autorități după tragicele evenimente de atunci. După multe cercetări, comisarul alături de echipa lui, a demonstrat implicarea a mai mulți cetățeni români în rețele de spionaj organizate de ofițeri bulgari și germani. Aceste rețele nu ar fi funcționat fără sprijinul unor localnici din Tulcea.

Cozma Franțuzul

           În timpul celor doi ani de ocupației, în Tulcea au rămas oameni întreprinzători care au știut că pot beneficia de situația grea generată în special de ocupația bulgară. Cozma Tudor Timofei, zis Cozma Franțuzul a fost unul dintre ei. Inițial, un neînsemnat pescar pe Dunăre, este ales de administrația nouă bulgară ca delegat al populației. Altfel zis, un om de încredere care știe ce se întâmplă în oraș, cunoaște anumite persoane și mai ales cunoaște pescari care s-ar putea deplasa nestingheriți pe lângă trupele românești și rusești din Delta Dunării. După un scurt serviciu eficient ca delegat, Franțuzul este promovat la comandamentul german. Iată ce consemna Ioan Oprescu într-un proces verbal întocmit în 14 iulie 1919, în urma audierii unui martor din dosar, N. Timofei:

„…Peste câteva zile a venit cu bulgarii dl.Ionescu fost Administrator al Pescarilor Statului care a tras pe str. Gloriei unde a întălnit mai mulți lipoveni și cum a venit a întrebat de Cozma Timifei zis Franțuzul. Lor căutat oamenii și găsindul l-au dus la dl. Ionescu și au plecat împreună în oraș nu știu unde. După aceea la 2-3 zile pe când făciau apelul populației căci așa era ordinul ca toată lumea să vină la apel de două ori pe zi, Cozma Franțuzul a spus la ceilalți delegați Conon Groreef, Lavrenti Vidinei (pe strada Gloriei), Luca Mihail (strada Fraților) și lui Ipafron Pavlov strada Gloriei că din acea zi el nu mai e delegat și ca dânsul este ocupat cu serviciul la comandamentul german. Germanii i-au dat o casă iar dânsul 5 – 10 (indescifrabil) (lotci) mici cu toate cele necesare pentru apă. Bulgarii i-au dat o patrulă de militari bulgari care împreună cu Cozma bineînțeles sub conducerea lui patrulau noaptea pentru a observa unde sunt lumini ca să nu se facă semne pentru spionaj. După un timp îndelungat, noaptea flota română a bombardat violent Tulcea trecând cu mare repeziciune în susul Dunării. A doua noapte cu bărcile care se aflau la el și pe Dunăre cu Căpitania Portului au pus pe Dunăre au pus niște mine, mine care când au început să vină sloiurile de ghiață s-au rupt și au făcut o mare explozie. Acest Cozma Franțuzul a făcut el singur o listă cu oameni tineri pe care i-a crezut el oamenii lui și a dat-o la ofițerii germani însărcinați cu spionajul. Acești oameni pe care i-a arătat el au primit de la ofițerii germani niște bilete în care spunea că nu are treabă nimeni cu ei sunt în serviciul german nu erau scoși la muncă erau lăsați liberi în oraș, făciau ce vroiau. Acești oameni i-a  trimis Cozma ca spioni.Iată cum proceda Cozma cu patrulele ce le avea în timpul nopții: venia la unul cînd îi venia rondul și ăi dădea un pachet cu scrisori, binenînțeles că au făcut școală cu ei ce trebuia să facă. Cozma îi dădea o lotcă și îi arăta locul de trecere pe Dunăre și îi trimetia fie la Gorgova la Reni sau la Izmail și în altă parte. Românii au prins pe Nechita Iefimov Ivanov, pe un frate de-a lui mai mic de 15 ani și pe unul Ifrim Chirilov din mahalaua Comorofca. Pe aceștia i-a împușcat la curtea marțială iar pe Mihail Nechita Alexandrov și pe alții aceștia și acum sunt în pușcărie la Târgul Ocna. Pe cei care i-a crezut că nu nu sunt de partea lui i-a internat cum este cazul cu mine…”

            Ivan Petrov, domiciliat în orașul Tulcea, strada Surorilor nr. 11 declara[6] în cadrul aceleiași anchete:

„În timpul ocupațiunii era ordin ca toți cei aflați în oraș să se prezinte la apel de doua ori pe zi și întruna din zile când eram la el a venit Timofei zis Franțuzul și mă chiamă să îl urmez că mă chiamă comandantul Ungur. M-am dus aici, comandantul Ungur, fiind de față Cozma Franțuzul, a început să mă întrebe pe unde sunt rușii și românii, dacă cunosc bine prin baltă, am răspuns că nu prea cunosc. Atunci Cozma Franțuzul mi-a dat un tovarăș, pe unul Cornei  Denisov, ne-a dat o barcă și lopeți din ograda sa și am coborât la Dunăre lângă fabrica de tăbăcărie, am dat barca la apă și ne-am gândit cum să trecem la celălat mal, am dat barca în ostrovul care era în dreptul grădinilor, am rămas de zi și ne-am înapoiat. Noi eram însărcinați să trecem și să cercetăm balta și să spunem ce vedem. În zori de zi ne-am întors și am mers la comandantul Ungur. El se uita pe hartă și noi care cunoșteam bine balta spuneam pe unde am fost spunându-i că era multă armată. Eu am mai fost trimis a doua oară peste un timp de data asta prin balta Somovei însă nu am putut trece din cauză că (indescifrabil). Eu și Cornei am fost arestat de poliția bulgară. Spunându-le că am fost trimiși de ofițerul ungur acesta a fost chemat și a recunoscut și ne-a lăsat liberi. Acest Cozma Franțuzul era capul spionajului din Tulcea. El a trimis mulți, și mulți și-au găsit moartea, el era atot puternicul, el știa tot ce se petrece cu cei trimiși să facă spionaj. Alte cunoștințe nu am, carte nu știu.”

           Bun organizator, Cozma Franțuzul a intrat repede în grațiile și atenția trupelor de ocupație. În scurt timp a organizat o mica flotilă de lotci dotate cu logistica necesară navigației pe Dunăre, în special pe timp de noapte. Bărcile au fost depozitate pe malul Dunării în curtea lui Cozma situată chiar lângă fabrica de tăbăcărie „Prodonof”[7].

Rețeaua de spionaj, coordonată de ofițerii nemți Riga Lunganchimi și Olicer Iois[8] era formată în special de tineri etnici lipoveni, de preferință pescari, care erau racolați în mare parte cu forța. Sub amenințarea închisorii sau a unor atrocități de care vor suferi familiile lor, erau trimiși pe Dunăre pentru a lua informații militare despre trupele române sau ruse din deltă. După un scurt instructaj despre traseu și obiectivele care trebuiau să le urmărească tinerii erau preluați de Cozma, urcați în bărci și trimiși pe Dunăre. Cei mai mulți dintre ei nu s-au mai întors.

Răzbunări odioase

         Franțuzul a încercat din plin să profite de această nouă însărcinare. Pentru că avea un conflict mai vechi cu doi tineri, îi cere nepotului său Ivan Andrei Iacoblev să declare că aceștia sunt spioni pentru armata română. Cei doi tineri sunt arestați. Comisarul Ioan Orescu notează în cadrul anchetei, într-un proces verbal, declarația socrului unuia dintre tineri:

„Cercetând pe socrul lui Ifrim  Fechist  cel spânzurat de bulgari și anume pe Vasile Fedorov din Tulcea strada (indescifrabil) nr.1 acesta ne face următoarea declarație. În anul 1917 ginerele meu și anume Ifrim Fechist a fost ridicat de bulgari de acasă și dus la comandamentul bulgar umde era învinuit că în unire cu lipoveanul  Simion Leonov ar fi trecut Dunărea și ca ar fi fost până la Sulina și că făcia spionaj în favoarea Românilor. Aceștia erau pârâți de individul Andrei Ivanov, nepotul lui Cozma Timofei zis Franțuzul. Au fost aduși amândoi la comandamentul bulgar și cercetați. Cozma Franțuzul, capul spionilor bulgari sta lungit în acele momente chiar în camera unde se făceau cercetări și el care era omul lor nu a spus nici un cuvânt. Cei învinuiți nu aveau nici o cunoștință. Din Tulcea au fost aduși la curtea marțială bulgară din Cataloi unde au stat închiși din mai până în ziua de 14 iunie când au fost ridicați și duși la Sarichioi.A doua zi la 7 dimineața le-a citit popa, și-au luat rămas bun de la ai lor . li s-a citit ordinul de acuzare față de mii de oameni aduși expre cu forța de armata bulgară și spuneau că sunt învinuiți că în două rânduri au trecut Dunăria a fost până la Sulina și că era spionii românilor fapte cu totul ne adevărate ce erau numai a lui Cozma Franțuzul care pâra pe toți care nu erau de partea lui.

Altă cunoștință nu am, carte nu știu.

1. Vasile Fedorov”

           Tinerii lipoveni sunt executați de trupele de ocupație în data de 14 iunie 1917 în fața populației, pentru a trimite un mesaj clar: spionii sunt omorâți! Dar, cei doi nu erau spioni ci doar două victime ale jocului de interese făcut de Cozma Franțuzul. Ancheta a continuat și comisarul Oprescu scoate la iveală un adevăr tragic: după ce au spânzurat doi tineri, bulgarii și-au dat seama că informațiile denunțătorului erau false[9]. La scurt timp după tragicul eveniment, Ivan Andrei Iacoblev se îmbată, poate și din cauza mustrărilor de conștiință și declară că cei doi nu erau spioni români, ci doar niște amărâți care aveau conflicte cu Franțuzul. Bulgarii aud informația și îl arestează pe Iacoblev. După o scurtă anchetă îl condamnă la 15 ani închisoare. Sentința este executată pe teritoriul Bulgariei.

            În schimb, Cozma Franțuzul nu este învinuit de bulgari și își continua activitatea de colaboraționist până la retragerea trupelor de ocupație.

            Ce s-a întâmplat cu rețeaua de spioni identificată și semnalată de Direcția Siguranței Naționale, cine erau aceștia și unde au acționat ei, ce au mai făcut după război Cozma Tudor Timofei, zis  „Franțuzul” și ceilalți puteți citi în volumul „Spionii dintre ape ” publicat la Editura Militară București.

Lucian Țugui

[1] Dosarul se află în arhivele Biroului Județean Tulcea al Arhivelor Naționale – Fondul Prefectura Tulcea – Brigada Specială de Siguranță, Serviciul Administrativ, dosarul 128/1919

[2]Polițai era termenul oficial folosit în titulatura vremii ca nume oficial acordat comandantului poliției locale

[3] Puterile Centrale (în limba germană: Mittelmächte) este denumirea unei coaliții formată din  Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman și Bulgaria, coaliție care a luptat împotriva aliaților (Antantei) în timpul Primului Război Mondial.

[4] Adresa 8832/S/22 mai 1917 a Direcțiunii Poliției și Siguranței Naționale, Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Iași, Fond Poliție, dosar 56/1917.

[5] Raportul Prefectului de Tulcea – Biroul Județean Tulcea al Arhivelor Naționale, fond Prefectura Județului Tulcea, Serviciul Administrativ, Dosarul nr.85/1919 – filele de la 322-326

[6] Proces verbal de audiere a lui Ivan Petrov- Biroul Județean Tulcea al Arhivelor Naționale, fond Prefectura Județului Tulcea, Serviciul Administrativ, Dosarul nr.85/1919 – filele de la 322-326

[7] Fotografie reprezentând fabrica de tăbăcărie „Talpa”

[8] Declarația suspectului Cozma Tudor Timofei, zis Cozma Franțuzul – Biroul Județean Tulcea al Arhivelor Naționale – Fondul Prefectura Tulcea – Brigada Specială de Siguranță, Serviciul Administrativ, dosarul 128/1919

[9] Declarația martorului N. Timofei – Biroul Județean Tulcea al Arhivelor Naționale – Fondul Prefectura Tulcea – Brigada Specială de Siguranță, Serviciul Administrativ, dosarul 128/1919

Te rog lasă gol acest câmp

Bună ziua
Îmi pare bine să te cunosc.

Înscrie-te pentru a primi articole autentice cu un conținut istoric în căsuța de email.

Nu facem spam! Citește politica noastră de confidențialitate pentru mai multe informații.

Verifică-ți dosarul de intrări sau spam pentru a-ți confirma abonarea.