Absențe nemotivate din manualele școlare

🎧 Ascultă articolul "Absențe nemotivate din manualele școlare"

🔄 Generarea fișierului audio poate dura până la 180 de secunde la prima ascultare.

Viteză:

Dr. Adrian Marian, lector universitar la Facultatea de Drept, Universitatea ”Bogdan Vodă” Cluj-Napoca, aduce în atenția cititorilor o altă pagină mai puțin cunoscută din Primul Război Mondial, o pagină care, în opinia dumnealui, absentează nemotivat din manualele de istorie.

MASACRUL DE LA TÂRGUL LĂPUȘ

Primul război Mondial. Decembrie 1918. În Târgu Lăpuș, Maramureș, oraș situat la100 km nord de Cluj Napoca, la 5 Decembrie 1918, în curtea Gimnaziului Greco-Catolic și în tot centrul orășelului, erau adunați românii conduși de preoți, îmbrăcați toți în straie de sărbătoare, pentru a-i aștepta pe delegații la Alba – Iulia, ca să li se comunice hotărârea și bucuria neamului românesc. Marea veste era legată de mult așteptata unire cu românii de peste Carpați.

În același timp, o bandă de soldați maghiari veniți din direcția Cavnic, a postat o mitralieră în cel mai înalt turn din localitate, cel al Bisericii Reformate. După ce s-au instalat, soldații au început să tragă în românii adunați acolo, ucigând la întâmplare femei, bătrâni, copii și bărbați. Unii cronicari au estimat 69 de morți și cine mai știe câți răniți. Masacrul ar fi continuat multă vreme, dar un preot, Herman (mai puțin conformist în toate cele) din satul Răzoare (denumit atunci Mașca) s-a urcat în turnul bisericii, riscându-și viața, și a reusit să îl împuște pe servantul mitralierei care făcuse măcelul.

Între timp, alți soldați maghiari i-au prins pe câțiva dintre fruntașii românilor și i-au schingiuit îngrozitor. Sublocotenentul român Ioan Filip care, înainte de a fi omorât pe îndelete, cu baioneta, a strigat încontinuu „Trăiască România Mare!”, a fost răstignit de viu în poarta școlii. Să fie iertat naturalismul descrierii, dar bunicii noștrii le-au văzut și au trăit pe viu aceste evenimente. Pentru a-și desăvârși masacrul, ungurii au solicitat sprijinul sătenilor din Dămăcușeni – sat exclusiv din maghiari, care de altfel, erau cei mai buni producători de zarzavaturi din zonă. Spre onoarea lor, nimeni din Dămăcușeni nu a vrut să participe la masacru.

Numărul de victime este diferit prezentat în mai multe surse, însă veteranii explicau că mulți dintre cei uciși au fost îngropați noaptea pe ascuns de propriile familii, fiindcă iredentiștii amenințaseră că vor ucide toată familia celui care a fost găsit în piață pentru a serba Unirea. Prăpădul dezlănțuit asupra românilor a continuat mai multe zile, până când din Dej, capitala județului Someș de care ținea Plasa Lăpuș, au sosit trupe ale Gărzii Naționale Române. În timp ce garda militară românească se apropia de oraș, criminalii au fugit.

Monumentul ridicat în memoria eroilor din Târgul Lăpuș

Satul românilor din Mașca, al preotului erou Herman, va purta de atunci un nume mai românesc – Răzoare, iar în Târgu Lăpuș se va ridica un frumos si sugestiv monument, un vultur care își protejează trei ouă, simbolizând cele trei provincii istorice. Monumentul a fost dărâmat și mutat de vreo două ori. Prima dată a fost distrus în 1940, ceea ce era de așteptat, deoarece Ardealul de Nord a fost ocupat de Ungaria, după Dictatul de la Viena. Atunci românii din zonă erau crunt bătuți dacă nu salutau cu pălăria drapelul Ungariei. A doua oară a fost demolat în România anului 1947, la venirea la putere a comunistilor, când monumentul dedicat martirajului românesc pentru Unire a fost interpretat ca un gest de mare șovinism. De altfel, în primii ani ai comunismului, dacă ai fi cântat „Desteaptă-te române” sau „Tricolorul”, puteai face pușcărie, ori puteai fi omorât în bătaie pe stradă. Acestea se întâmplau în Transilvania, din România de atunci – menționăm aceasta, pentru cei prea înfocați de regionalizare!

Oamenii obișnuiți se înțeleg indiferent de nație, trăiesc normal și pașnic și este obligatoriu să spunem că majoritatea românilor care au scăpat masacrului au fost ascunși prin case de maghiarii localnici în gospodăriile lor. Vrem să arătăm că îi respectăm, și nu uităm gestul extraordinar al străbunicilor maghiari, care și-au riscat casele și viața ca să apere români. Cum nu trebuie uitate nici martirajele.

Putem să tratăm și senin fapte din istorie (nu crime). Vizitând cu un grup Biserica Reformată din Târgu Lăpuș, unul dintre copii a întrebat în fața altarului dedicat „eroilor nostri (ai lor) căzuți în războiul din 1914-1918”. Cu cine s-au luptat eroii lor? Răspunsul a fost firesc și fără alte comentarii: „Cu eroii noștrii!”

După 1965, monumentul și martirii de atunci din Târgu Lăpuș sunt cinstiți în fiecare an, la 5 decembrie. In 2018, la aniversarea centenarului martiriului, Primăria din Târgu Lăpuș a reușit refacerea monumentului într-o manieră mai spectaculoasă, mai impunătoare, spre cinstea edililor și a întregii comunități care a participat la aceasta.

În bună tradiție românească, întreg martirajul teribil de la Târgu Lăpuș nu este nici măcar pomenit în manualele școlare de istorie sau literatură. Datele despre martiraj și monument nu au suferit prea multe investigații științifice serioase, istorice sau sociologice, au fost transmise mai mult din generație în generație, îndeosebi de către dascălii pe care i-a avut școala românească.

Martirilor români de acolo și de peste tot ar trebui să li se confere un loc de cinste în manual. Vedem însă că nici istoria, ca disciplină, se pare că nu mai are loc în școala românească! Din studiul istoriei poți deveni mai uman, mai creștin, mai bun, mai drept, mai patriot, mai european. Ordinea nu este întâmplătoare.

Lector universitar dr. Adrian Marian

Adrian Marian este doctor în drept, lector și director al Departamentului „Drept” în cadrul Universitatii „Bogdan Vodă” Cluj-Napoca

Foto copertă articol: Echipajul unei mitraliere („Schwarzlose”) al infanteriei austro-ungare pe teren, pagina de titlu a Österreichische Illustrierte Zeitung, numărul din 16 iulie 1916. Sursa www.habsburger.net

Foto 1. Carte poștală cu piața din Târgul Lăpuș în anul 1917, sursa: https://mariosolomon.tripod.com