Acte de corupție din armată

Corupția nu este o invenția a secolului XXI. Corupția este un fenomen care a afectat societățile de-a lungul timpului, chiar din îndepărtatul trecut al antichității. Totuși, povestea reală prezentată azi, este localizată în timpurile moderne.

Iacob Spietz are 31 de ani și face parte din categoria celor cărora soarta le-a surâs mai tot timpul. Locuiește în Tulcea pe strada Libertății, la numărul 47, și este de meserie cârnățar și plugar. Plugar, pentru că tatăl lui are ceva pământuri pe care le-a lucrat în timp și cârnățar pentru că Iacob, german la origine, a lucrat multă vreme ca măcelar. A fost măcelar chiar și în armată, în armata română, care l-a recrutat în contingentul 1912 și l-a chemat l-a arme în „Regimentul 10 Călărași”. Și aici, Iacob a avut aici ceea ce se numește o viață bună, pentru că a fost repartizat la partea sedentară, cu funcția de măcelar al regimentului. Războiul nu a schimbat traiul bun a lui Iacob, dimpotrivă, el poate spune că în război i-a fost și mai bine. Însă acum, când războiul s-a terminat, a încetat și traiul bun pentru Iacob Spietz. Într-o situație normală lucrurile ar fi stat invers dar povestea măcelarului Spietz, cârnățar și plugar nu se încadrează în limitele normalului.

Suntem în anul 1919, an de greutate pentru locuitorii din Tulcea. Rănile războiului și mai ales ale ocupației germano-bulgare, nu s-au închis. Orașul este afectat de distrugeri, sărăcie, foamete și de dorință de răzbunare. De la finalizarea ocupației, Brigada Specială de Siguranță din Tulcea, condusă de comisarul Ioan Oprescu, primește tot felul de plângeri și sesizări despre fapte din război. Una din aceste sesizări arăta că în oraș,  după un an, s-a întors un dezertor din armata română, care fusese timp de doi ani încadrat în Tulcea în armata bulgară. Același dezertor a fost găsit de locuitorii orașului în repetate rânduri, în timp ce jefuia casele românilor. Acest ostaș, tulcean de origine avea familia rămasă în oraș, dar el a fugit în Bulgaria odată cu retragerea trupelor inamice și a rămas acolo. Însă acum s-a întors, pentru că aici stăteau soția și cei trei copii. Dezertorul nu este altul decât Iacob Spietz.

Informația a fost repartizată subcomisarului Eftimie Ghiorghiu din Serviciul de Siguranță. Polițistul s-a alăturat de curând echipei comisarului Oprescu, echipă care acum avea trei oameni, cei doi ofițeri și plutonierul major Alexe, specialistul brigăzii în urmăriri și deghizare. Împreună cu Alexe, subcomisarul pleacă să caute dezertorul  pe strada Libertății, la numărul 47. Aici sunt întâmpinați de un bărbat roșcovan[1], puțin înalt dar rotofei și corpolent, cu o mustață castanie care ieșea bine în evidență. Cu o atitudine relaxată, acesta se recomandă: soldatul Iacob Spietz, contingent 1912, demobilizat acum din Regimentul 10 Călărași. Ca să demonstreze ceea ce spune, roșcovanul le înmânează polițiștilor un ordin[2].

Regimentul 10 Călărași P.S.

         Ordin de Demobilizare

           În conformitate cu ordinul M.C. General No.6220/919, soldatul Spiss Iacob, contingentul 1912 se demobilizează pe ziua de noiembrie 1920 pentru a merge în orașul….

 

Comandantul Regimentului 10 Călărași P.S.

Sub. Lt. Ion Busuioc.                                                                                                                No. 2271 din 1920 Tulcea.

 

 

           Subcomisarul Gheorghiu verifică bine biletul și vede că e un înscris autentic. Cei doi polițiști se retrag, dar iau ordinul de lăsare la vatră. Lucrurile păreau a fi clare, au primit o altă informație tendențioasă, făcută pentru cine știe ce răzbunare. Spietz părea un om corect. Poate că starea lui materială, se vedea că nici el nici familia nu suferă după război, poate această stare materială i-a făcut pe unii să fie invidioși. A doua zi, la raport, subcomisarul îi prezintă lui Ioan Oprescu situația. Spietz nu e dezertor, e proaspăt demobilizat din armata română și are ordin valid de demobilizare.   Totuși, informatorii au susținut că soldatul a stat doi ani în Tulcea pe timpul ocupației și a fost văzut jefuind case. Ceva nu se potrivea, sau vorba des folosită a unora: „Ceva nu se învârte rotund”.  Pentru clarificări, Alexe a fost trimis să vorbească cu vecinii iar Gheorghiu va merge la garnizoană să verifice biletul de lăsare la vatră.

            În cursul acelei seri cei doi polițiști se întorc și raportează: la garnizoană au confirmat că biletul e autentic, dar plutonierul cu care s-a vorbit, era destul de agitat când a auzit despre ce e vorba.   Alexe s-a întors însă, cu două declarații care au schimbat tot ansamblul anchetei. Iată ce declară[3] unul dintre vecinii soldatului Spietz:

            „Subsemnatul Grigore Elisei de 57 de ani, domiciliul în Tulcea strada Libertății nr. 105 declar: În timpul ocupației bulgare eram în Tulcea și sunt vecin cu Iacob Spiss. Acesta în timpul ocupației, avea militari bulgari în casă și se ocupa cu măcelăria. El împreună cu militarii bulgari tăia vite în ograda lui și mulți porci, pe care îi făcea șuncă, fiind de meserie. L-am întrebat odată de ce taie porci și vite și el mi-a spus – pentru ofițerii bulgari. De unde avea el vite și cine le aducea lui în ogradă și ce făcea noaptea nu știu.”

            A doua declarație,[4]  a doamnei Sofica Brătescu din Tulcea, prezenta situația mult mai sumbru.

            „În timpul ocupației eram în Tulcea și la trei săptămâni după ocupaționarea Tulcei, într-o noapte am văzut lumină în casa ginerelui meu, plutonier major Neagu Tudor, din Regimentul numărul 10 Călărași. Am ieșit cu toți afară, împreună cu doamna Grigorescu și cu alți vecini și am văzut în casă jefuind pe Iacob Spiezz și pe militari bulgari. Au încărcat totul, au murdărit și în urmă au dat cu gaz peste alimente că nu le mai puteau lua și au plecat. Fiica mea, soția plutonier major Neagu Tudor întrebând atunci pe Iacob Spiezz pentru ce îi distruge avutul, numitul i-a spus că o împușcă așa văzând ne-am ferit de el. A mai jefuit într-o noapte casa funcționarului Boșneagă Nicolae și nu cred să fi rămas una nejefuită de el, fiind chiar spărgător de meserie. Am reclamat și noi atunci la poliția bulgară și ducându-ne la locuința lui am ( văzut ) hrană foarte multă și o mașină de cusut.   Nouă ne-a dat Poliția Bulgară numai o mașină de cusut, restul de obiecte fiind duse la Poliția Bulgară”.

            Cele două depoziții nu păreau a fi niște răutăți scornite de oameni invidioși. Iacob Spietz a fost văzut chiar în casa unui superior de la regiment în timp ce o jefuia. Dacă el este autorul a mai multe furturi, care este povestea biletului de lăsare la vatră?  Pentru a găsi rezolvarea acestei enigme, Ioan Oprescu a renunțat la ancheta listei spionilor pentru o vreme și împreună cu cei doi colegi, au început alte investigații și verificări.  Alți vecinii audiați[5], Elena Moloșag și Harnsacov Marius au declarat în timpul ocupației Iacob Spiess a fost acasă și a transformat curtea lui într-un abator.  Comisarul Oprescu este convins că are de a face cu un dezertor și îl arestează pe Iacob, plasându-l în custodie militară.

            Ancheta continua de data aceasta la Regimentul 10 Călărași.

            Aici, plutonierul major Bociogă Gheorghe declară[6] că la evacuarea orașului, în 1916 a lăsat întregul avut în casele de pe strada Principele Ferdinand numărul 72. La venire a aflat că toată casa a fost distrusă de Iacob Spetz, la fel cum a distrus-o și pe a camaradului, plutonier major Neagu Tudor.  Investigațiile au continuat, și pas cu pas, polițiștii au aflat și alte fapte ale soldatului Icob Spetz, la prima vedere, tot  greu de crezut.

            Unul dintre camarazii acestuia declara[7] anchetatorilor:

            „Subsemnatul Iorga Alexe de 28 de ani din Tulcea, strada Vasile Lupu numărul 24 declar: Campania am făcut-o în Regimentul 10 Călărași. Când regimentul nostru se găsea pe frontul de la Kamangia, vitele și bagajele regimentului au fost trimise măcelarului regimentului Iacob Spetz. Când regimentul a venit în Babadag, Iacob Spetz cu un număr de 100 – 150 de vite cornute dispare. A doua zi s-a prezentat la escadron și a raportat că vitele au fost luate de bulgari, lucru neadevărat fiindcă bulgarii erau la 10 – 12 kilometrii departe de noi. Fiind arestat, numitul a fugit de sub pază și a rămas la inamic. La înapoierea mea am auzit că Iacob Spetz avea căsăpie acasă la el și tăia vitele locuitorilor și vindea acasă în folosul său. Am auzit asemenea că a jefuit multe case românești, că a fost călăuză militarilor bulgari care jefuiau noaptea.”

            Această relatare confirmă povestea ireală a soldatului Iacob Spietz. Este unul din puținii dezertori care pleacă din armată cu 150 de vite, ca să nu plece fără să ia nimic. Dar povestea lui continuă cu alte elemente care arată că mintea umană depășește barierele normalului, atunci când îmbrățișează ceea ce este rău sau ilegal.

Subcomisarul Gheorghiu continua seria investigațiilor pentru a afla de unde are Iacob biletul autentic de lăsare la vatră. Sertarul prăfuit al istoriei a scos dintre file procesul verbal pe care acesta l-a notat după investigații. „Noi, Eftimie Gheorghiu, subcomisar în poliția Tulcea, serviciul Siguranței, constat prin prezentul proces verbal că individul Iacob Spietz dezertor de pe front la inamic, care de curând a venit din Bulgaria, s-a prezentat la partea sedentară a Regimentului 10 Călărași, din acest oraș și unde din informațiile pe care le avem ar fi dat domnului Sub. Lt. Busuioc, comandantul acestei unități suma de o mie lei pentru a-i procura ordinul de demobilizare care se anexează la prezentul, sumă ce numitul Iacob Spietz a înmânat-o domnului Sub.Lt. Busuioc prin ordonanța domniei sale, anume Malciu care servea de intermediar. În sensul celor de mai sus, cercetând pe numitul Iacob Spietz, acesta ne-a prezentat declarația s-a ce se anexează la prezentul și prin care la început a încercat să nege că ar fi dat vre-o sumă de bani atât  domnului Sub. Lt. Busuioc cât și ordonanței domniei sale, față însă de probele ce le-am cules și față de declarația domnului Stanciu Pascale de la care numitul Iacob Spietz a încasat ca acont suma de două mii de lei din vânzarea a patru hectare de pământ, am dispus din nou interogarea lui, cu care ocazie a sfârșit a ne mărturisi cum că în adevăr drept plată pentru ordinul de demobilizare ce i l-a procurat domnul Sub. Lt. Busuioc a încredințat suma de o mie lei ordonanței acestuia anume Malciu, conform înțelegerii ce avusese cu acesta mai înainte spre a o încredința domnului Sub. Lt. Busuioc, care după cum am spus și mai sus de la început a servit ca intermediar. Pentru care am încheiat prezentul proces verbal.”

Cercetarea unor documente istorice, chiar și cele scrise în limba română este destul de anevoioasă, mai ales când aceste documente au fost scrise de mână. Caligrafia, vechimea documentului, unele expresii care nu mai sunt azi în uz, fac cercetarea dificilă. Dar, în dosarul în care este cercetat Iacob Spetz, declarația lui[8] a fost redactată acum mai bine de o sută de ani la o mașină de scris. De aceea prezentarea conținutului este o misiune ușoară.

„Subsemnatul  Iacob Spietz de meseria plugar și cârnățar din Tulcea, strada libertății nr. 47 declară:

Sunt contingentul 1912, am făcut armata la regimentul 10 Călărași în care în campania 1916 am fost și mobilizat ca măcelar la statul major al regimentului. Pe când regimentul lupta în Dobrogea am fugit de pe front când eram în direcția Babadagului, am venit în Tulcea unde am stat ascuns până au venit trupele inamice în orașul Tulcea, când ieșind m-am angajat ca măcelar la regimentul de pioneri bulgari ce staționa în localitate și în care am stat până ce trupele bulgare s-au retras din Dobrogea când am plecat și eu odată cu ele. Ajuns la Bazargic, am fost trimis înapoi de către căpitanul Țonef comandantul regimentului de pionieri spre a vedea dacă în Tulcea a sosit sau nu armata română, unde am stat patru – cinci zile și după ce am văzut că au început să sosească patrulele și autoritățile române,  am plecat și am dus acea veste căpitanului Țonef după care am plecat în Bulgaria la varna unde am muncit ca hamal în port până acum opt – zece zile când m-am înapoiat la Tulcea, unde prima grijă ce am avut la sosirea mea  a fost de a mă prezenta la Regimentul 10 Călărași domnului sub. lt. Busuioc care este comandantul partei sedentare în Tulcea spre a-mi procura un ordin de demobilizarea.

În acest scop m-am dus acasă la domnul sublocotenent și pentru că îl cunoșteam de mai înainte pe când era plutonier major în timpul campaniei tot la statul major al regimentului unde am fost și eu până la dezertare. Acasă n-am găsit pe nimeni de cât pe ordonanța domniei sale anume Malciu căruia spunându-i scopul venirii mele mi-a spus că are să îi spună domnului sublocotenent, dar are să mă coste cam multe parale sfătuindu-mă să viu a doua zi când va fi domnul sublocotenent acasă.

A doua zi, împreună cu tatăl meu, pe care l-am rugat să meargă cu mine, m-am dus și găsind pe domnul sublocotenent Busuioc acasă, după ce i-am spus de ce venisem, domnia sa mi-a răspuns că știe, fiindcă i-a spus ordonanța zicându-mi tot odată să mă duc la regiment, eu plecând la regiment el a mai rămas și a vorbit cu tatăl meu. După o ședere de cinci – patru zile la regiment, am văzut că mă chiamă într-o zi și-mi dă ordinul de demobilizare, fără să îmi ceară un ban, căci chiar de mi-ar fi cerut nu aveam de unde să-i dau căci tatăl meu n-a voit să garanteze pentru mine și nici pe urmă n-am avut de unde procura din cauză că imediat ce m-a eliberat de la regiment al fost chemat la poliție așa că nici pământul ce vroiam să-l vând n-am avut timp. Știu carte, susțin și semnez propriu”.  Iacob Spietz

     Iacob nu a vrut să recunoască acuzațiile Siguranței, exceptând dezertarea. În dosarul de la Siguranță mai sunt două documente care demonstrează vinovăția lui. Un proces verbal de interogatoriu, ceea ce demonstrează că procedurile din actul justiției nu s-au schimbat prea mult în o sută de ani și o declarație a unui negustor ambulant, Stanciu Pascale. Negustorul, în vârstă de 72 de ani, domiciliat în Tulcea strada Prislav numărul 105 consemna:

            „Acum șapte, opt zile a venit la mine Iacob Spetz, care de curând a venit din Bulgaria și m-a rugat să îi cumpăr patru hectare de pământ pe care vrea să le vândă, zicând că are nevoie de bani. M-am împăcat cu el cu o mie de lei hectarul și i-am dat două mii de lei arvună pentru că el mi-a încredințat actul de proprietate, rămânând ca restul de două mii de lei să îi dau atunci când facem actele de vânzare. Nu știu ce a făcut cu banii.”

            În urma interogatoriului consemnat, după ce probele i-au fost prezentate, cârnățarul Iacob Spietz și-a recunoscut faptele.  A povestit în scris[9] ce a făcut cu vitele furate, cum a ajuns în Tulcea și s-a înscris ca voluntar în batalionul bulgăresc de pionieri, cum a jefuit casele și cum a mituit pe sublocotenentul de călărași. În interogatoriu a menționat mai multe nume ale unor voluntari români dobrogeni care au participat la ocupațiunea Dobrogei, în armata bulgară. De asemenea, a povestit despre activitatea lui ca spion și ca membru în Comitetul Bulgar Dobrogean.

 

            După ancheta fulger, care a durat aproape două săptămâni, comisarul Ioan Oprescu împreună cu echipa lui, l-a trimis în stare de arest, la Curtea Marțială Constanța, în Dosarul[10]numărul 53175/1920 pe Iacob Spietz, dezertorul. Infracțiunile pentru care era acuzat sunt: dezertare la inamic, furtul efectelor militare – 150 de vite cornute, jaf pe timpul ocupației, tentativă de omor, mituire și spionaj. Împreună cu el a fost trimis în judecată și sublocotenentul corupt, comandant al părții sedentare a Regimentului 10 Călărași, Ion Busuioc.

 

            Despre aceste evenimente și despre cum a acționat Brigada Specială de Siguranță pentru a prinde și duce în fața justiției și alți colaboratorii și spionii din perioada ocupației,  puteți citi în volumul „Spionii dintre ape – Trădare și colaboraționism în Dobrogea ocupată 1916 – 1918,” publicat în august 2023 la Editura Militară București.

 

[1] Descriere făcută conform foii personale, dosarul „Iacob Spietz”, Biroul Județean al Arhivelor Naționale Tulcea, Fondul Prefectura Tulcea – Brigada Specială de Siguranță, Serviciul Administrativ, dosarul 28/1919, fila 14.

[2] Biroul Județean al Arhivelor Naționale Tulcea, Fondul Prefectura Tulcea – Brigada Specială de Siguranță, Serviciul Administrativ, dosarul 28/1919, fila 5.

[3] Biroul Județean al Arhivelor Naționale Tulcea, Fondul Prefectura Tulcea – Brigada Specială de Siguranță, Serviciul Administrativ, dosarul 28/1919, fila 11.

[4] Ibidem, fila 7.

[5] Ibidem, fila 8

[6] Ibidem, fila 10

[7] Ibidem, fila 9

[8] Ibidem, fila 2

[9] Ibidem, filele 12 și 13

[10] Ibidem, fila 19