CONSTANTIN GĂVENEA. DOCUMENTE INEDITE. partea I

O zi frumoasă de toamnă autentică. Luni 12 octombrie 2012, pe o stradă destul de îngustă care urcă un deal al municipiului, primăria organizează un eveniment cultural unic, poate pentru perioada modernă a Tulcei: inaugurarea unei case memoriale care intră în patrimoniul local – Casa Memorială „Constantin Găvenea”. Înființarea acesteia reprezintă un omagiu adus unei personalități marcante a spațiului nord-dobrogean – o figură simbolică a orașului Tulcea.

Artistul Constantin Găvenea (1911 – 1994) este cunoscut publicului larg datorită contribuției aduse picturii românești, în special prin peisajele Deltei Dunării. A fost recunoscut drept un impresionist, prin sensibilitatea și rafinamentul lucrărilor pe care le-a lăsat în urmă. Recunoașterea operei acestuia s-a realizat în timp, în urma creației și a expunerii lucrărilor. Expozițiile maestrului Găvenea s-au desfășurat într-un spațiu geografic extins, care a pornit din nordul Dobrogei și a ajuns până la Tokio. O listă sumară a recunoașterii picturii sale include expoziții personale și participări la expoziții de artă românească în străinătate, desfășurate pe aproape toate continentele. Constantin Găvenea a expus în România începând cu anul 1967, astfel: 1967 – Tulcea, Constanța, Hârșova, Mangalia, Medgidia, Măcin, Babadag și Sulina; 1968 – Medgidia; 1970 – Măcin; 1971 – București; 1974, 1975, 1976, 1977 – Tulcea; 1980 – Vaslui; 1980 – București; 1981 – Tulcea; 1982 – București; 1983 – Constanța; 1984 – București.

A avut expoziții personale în străinătate începând cu anul 1973, la Stuttgart; 1979 – Aalborg; 1983 – Mannheim și Heidelberg; 1985 – Ismail (URSS); 1986 – Aalborg; 1991 – Mannheim. A participat, de asemenea, la expoziții internaționale, reprezentând pictura românească în lume, începând cu anul 1971, la Baku (URSS), și continuând astfel: 1972 – München; 1973 – Roma, Sulmona, Orvieto, Genova, Terni, Mantova, Ascoli, Urbino (Italia); 1974 – Berlin; 1975 – Perth (Australia); 1979 – Aalborg; 1983 – Cairo; 1983 – Sofia; 1984 – Beijing; 1985 – S.U.A.; 1985 – Ismail (URSS); 1986 – Beijing; 1986 – Bruxelles; 1981 – Tokio[1]. Pentru creația sa, Uniunea Artiștilor Plastici din România i-a acordat, în anul 1983, Premiul special.

Însă deschiderea casei memoriale, prin exponatele sale, evidențiază și o altă latură a activității maestrului Constantin Găvenea. Pe lângă schițele în creion și acuarelă, au fost expuse fotografii și documente din spațiul nord-dobrogean, care reflectă preocuparea acestuia pentru descoperirea și păstrarea valorilor istorico-documentare. Într-o notare personală, profesorul Găvenea scria: „Cu toate că nu sunt un istoric, îmi place să întorc file vechi ale urbei și să răsfoiesc presa veche, cu știri și informații, toate având parfumul trecutului”.

Articolul de față, care va fi fragmentat în două părți,  își propune o întoarcere a filelor vechi, descoperite în sertarul îngălbenit al istoriei. Sertarul se află de data aceasta nu în casa memorială ci printre rafturile mari ale Arhivelor Naționale Române unde în Fondul Ministerului Instrucțiunilor[2] au fost găsite documente autentice cu privire la activitatea învățătorului Constantin Găvenea pe timpul celui de-al doilea război mondial.

Mobilizat de șase luni pe front, învățătorul Găvenea solicită înscrierea[3] pe tabloul învățătorilor cărora urmează să li se facă inspecția specială pentru gradul I, întrucât, în luna septembrie 1944, a împlinit cinci ani de activitate didactică, având gradul II de pregătire. Cererea este depusă la Inspectoratul Școlar Tulcea, care înaintează demersurile către Ministerul Instrucțiunii, unde Consiliul Inspectorilor Generali urma să ia o hotărâre cu privire la situația învățătorului. Documentele depuse pentru analiza situației lui Constantin Găvenea au o valoare deosebită prin conținutul lor, reflectând două din scrierile acestuia dar și activitatea unui dascăl într-un sat din Dobrogea, în timpul războiului.

În această primă parte a articolului voi reda integral conținutul memoriului depus de Constantin Găvenea, precum și rezultatul inspecției școlare realizate de inspectorul general școlar Gheorghe Mantu, care, la 12 iunie 1945, consemna în procesul-verbal următoarea apreciere: „Puțini sunt dascălii care se pot mândri atât cu pregătirea, cât și cu opera lor, ca d-l învățător Găvenea Constantin”.

DOMNULUI MINISTRU AL CULTURII NAȚIONALE. DIRECȚIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR, BUCUREȘTI

MEMORIU

de activitatea extrașcolară a învățătorului Găvenea I. Constantin

În afară de orele de clasă și de îndatoririle de director, în administrarea școlii primare mixte din comuna Sarichioi – Tulcea, am desfășurat și următoarea activitate extrașcolară:

1. Pe tărâmul sănătății obștești:

Am contribuit la campaniile sanitare din comuna Sarichioi – Tulcea. În cadrul Căminului Cultural am ținut sătenilor conferințe cu subiecte de educație sanitară. Am înființat farmacia școlară, condusă de elevii cursului complementar, sub supravegherea mea și a colegilor. Prin contribuția bănească și cu brațele a locuitorilor și premilitarilor, am construit o fântână model în curtea școlii. După terminarea construcției Căminului Cultural, am rezervat două săli pentru dispensarul medical, care nu avea local. În prezent, dispensarul are un medic, un agent sanitar, o moașă și trei agenți chininozatori. Localul Căminului Cultural fiind lipit de cel al școlii primare, asistența elevilor este asigurată permanent.

I. Pe tărâmul muncii:

În urma intervențiilor și amenajărilor făcute de subsemnatul, unei clădiri donate de Primăria comunei, am înzestrat Grădina de Copii cu local și mobilier propriu. Școala primară, fiind lipsită în mare parte de mobilier, iar cel existent fiind vechi, în urma contribuțiilor bănești ale locuitorilor, am dotat-o cu catedre, bănci, dulapuri pentru arhivă, muzeu și farmacie și am reparat și vopsit pe cel existent.

Gardul de scânduri al școlii primare, fiind cu totul șubred din cauza vechimii, prin sprijinul cu brațele și căruțele al premilitarilor și sătenilor și cu ajutorul bănesc al Prefecturii Județului Tulcea, am construit, în fața școlii, un gard din blocuri de piatră, cimentate și rostuite, cu grilaj de scânduri vopsit cu ulei, lung de 55 m, lucrare evaluată la suma de 80.000 lei.

Pentru ridicarea obștii satului pe tărâmul sănătății, muncii, minții și sufletului, împreună cu colegii, funcționarii și gospodarii de inimă din sat, am înființat un Cămin Cultural, afiliindu-l Fundației Culturale Regale „Regele Mihai I”. Pentru o mai adâncă și mai lesnicioasă aducere la îndeplinire a țelurilor sale, cu sprijinul efectiv al obștii, pe care în toate acțiunile de interes obștesc am avut-o lângă mine și al forurilor superioare, am construit, în timp de doi ani, un local pentru Căminul Cultural, dotat cu o sală mare pentru festivități, o sală pentru muzeul etnografic și piscicol al satului și regiunii și o sală pentru bibliotecă.

Pentru crearea de venituri Comitetului Școlar și propagarea plantării pomilor, am plantat, cu elevii, premilitarii și membrii Căminului Cultural, grădina de experiență a școlii primare, în suprafață de 1 ha (5.000 m²), cu 210 pomi fructiferi. Pe acest teren, în fiecare an, cu elevii, am cultivat, în mod sistematic, diferite legume și zarzavaturi, în folosul cantinei școlare.

Cu aceleași elemente de muncă, am plantat 2 ha teren cu puieți de salcâm, astăzi ajunși la maturitate și formând o adevărată pădure. În fiecare an, cu tineretul satului, am plantat ulițele cu plopi piramidali și salcâmi, iar grădina școlii, Căminului și celelalte instituții, cu pomi fructiferi, astăzi majoritatea fiind pe rod.

Această regiune fiind bogată în papură, articol pe care localnicii îl lăsau neîntrebuințat, în iarna anului 1942, am înființat un atelier de confecționat rogojini, papuci, coșuri ș.a., fiind înzestrat cu uneltele necesare și dotat cu doi maeștri.

II. Pe tărâmul minții și sufletului obștii:

În comuna Sarichioi, pe lângă cele 6.000 suflete de lipoveni, se află și 250 suflete de români, fii de veterani colonizați, în cea mai mare parte săraci. Aceștia, neavând biserică, la sărbătorile mari, se duceau să se închine în satele vecine, aflate la 4–7 km depărtare. Pentru umplerea acestui gol, am luat inițiativa, împreună cu sătenii și colegii, de a ridica un locaș de închinăciune. În timp de trei ani, cu ajutorul bănesc dat de autorități, de satele vecine și cu munca prestată de săteni, lucrarea a fost terminată. Neajungând fondurile pentru executarea picturii icoanelor, cu aprobarea Sf. Episcopii a Dunării de Jos, am pictat personal, ajutat fiind de un bătrân iconar al satului, în mod gratuit, toate icoanele catapetesmei și cele de pe ziduri, lucrare executată într-o vacanță de vară și în toate sărbătorile acelui an.

Cu ocazia diferitelor sărbători religioase și naționale, am ținut nenumărate predici și cuvântări. Pentru o cât mai bună reușită a serbărilor și șezătorilor, am construit, în sala de festivități a Căminului Cultural, o scenă mare, pictată în mod gratuit de subsemnatul. Toate tablourile de pe frontispiciul scenei, lucrate în acuarelă, sunt de câte doi metri lungime și încadrate cu geam. Pentru completarea programului artistic și cultural din fiecare duminică și pentru a sustrage sătenii de la cârciumă și cafenele, din contribuțiile locuitorilor, am înzestrat Căminul Cultural cu un aparat de radio. În una din sălile Căminului Cultural am organizat muzeul etnografic și piscicol al satului și regiunii și biblioteca. Cu concursul colegelor și colegilor din satele vecine, am organizat un program artistic și cultural, compus din coruri, recitări, teatru și conferințe, pe care le-am executat în comunele: Sarichioi, Babadag, Jurilovca, Hamangia, Casimcea, Topolog, Turcoaia, Măcin, Isaccea, Sulina, Vâlcov și Tulcea, cu scopul de a contribui la ridicarea culturală a satelor și de a face cunoscute bogățiile și pitorescul județului.

În amintirea eroilor satului Sarichioi, am ridicat, în mijlocul satului, un monument din piatră, înalt de 4 m. Locul din jurul monumentului l-am împrejmuit cu un gard de piatră, iar în interior am plantat pomi și plopi piramidali, printre care am deschis alei cu bănci.

În fața Căminului Cultural și în centrul satului, am ridicat două mari troițe de stejar.

Subsemnatul am fost comandantul Subcentrului P.P. din comuna Sarichioi – Tulcea, de la data de 1 Septembrie 1937 până la 1 Septembrie 1943 și director al Căminului Cultural din aceeași comună, de la data de 8 Mai 1938 până la 1 Septembrie 1943. În vara anului 1943 am contribuit la amenajarea expoziției județului Tulcea, în cadrul expoziției regionale de la Bacău, din vara anului 1943, cu care ocazie am expus diferite lucrări manuale de elevi – parte din ele expuse și la București. Onor Ministerul Culturii Naționale și Inspectoratul Școlar al Jud. Tulcea mi-au adus mulțumiri scrise.

Pentru aceste modeste realizări, închinate promovării vieții satului Sarichioi, din timpul stagiului de învățător gradul II, organele școlare superioare de control mi-au dat, pe baza inspecțiilor făcute, patru calificative „foarte bine” și trei calificative „bine”. În prezent, fiind detașat în Fundația Culturală Regală „Regele Mihai I”, îndeplinesc funcția de inspector cultural al județului Tulcea. Semnat Constantin Găvenea, învățător școlar gr.II. 20 ianuarie 1945”.

După aproximativ șase luni, inspectorul general Gheorghe Mantu încheie inspecția școlară specială și întocmește un proces verbal[4].

Astăzi, 12 Iunie 1945

Am vizitat școala primară de fete Nr. 1 din orașul Tulcea, unde am făcut inspecție specială în vederea înaintării la gradul I a d-lui Constantin Găvenea, învățător gradul II, care, fiind inspector cultural în Fundațiile Regale și neavând clasă, s-a prezentat pentru această inspecție la susnumita școală.

Constatări preliminare:

A cerut inspecție specială în vederea avansării la gradul I prin cererea înregistrată la nr. 014.860 din 23 septembrie 1944, prin Ministerul Educației Naționale. Înscrierea este făcută în termenul legal. Este înaintat la gradul II pe data de 1 septembrie 1941, cu rectificarea acordată prin Decizia nr. 81.545/1942, pe data de 1 septembrie 1939. În timpul stagiului, a avut 8 inspecții didactice și administrative, notate după cum urmează: 3 procese-verbale de inspecție notate cu „Bine”, 3 procese-verbale notate cu „Foarte bine” și 2 procese-verbale necalificate. Din conținutul proceselor-verbale notate cu „Bine” și al celor necalificate reiese cu prisosință că poate fi notat cu „Foarte bine”, de unde rezultă că d-l candidat îndeplinește această condițiune legală. Pedepse nu a suferit în învățământ și, pentru aceasta, face dovada cu adeverința nr. 12.149/1944 a Inspectoratului Școlar Tulcea. D-l Constantin Găvenea îndeplinește în totul condițiunile art. 160–164 din lege și are drept la această inspecție.

Activitatea școlară:

Puțini sunt dascălii care se pot mândri atât cu pregătirea, cât și cu opera lor, ca d-l învățător Găvenea Constantin. Este un învățător foarte conștiincios, punctual și dotat cu mult suflet dăscălesc. Numit învățător al școlii din comuna Sarichioi, județul Tulcea, unde populația, în majoritate, este de origine străină, a muncit punându-și toate forțele sale sufletești ca temei pentru realizarea unei vieți școlare deosebite în această școală, convingând populația de necesitatea învățăturii și de folosul ei. Astfel, a putut realiza o frecvență bună la o școală unde, mai înainte, lumea se îndepărta, din neștiință, de lumina ei.

A dat ființă instituțiilor organice, punându-le în slujba educației și integrându-le în viața școlii, astfel ca ele să-și poată îndeplini rolul lor educativ. A înființat astfel farmacia școlară, cooperativă, muzeu, bibliotecă școlară, casă de economii și un atelier școlar care, sub directa d-sale conducere, a confecționat multe sute de papuci de papură, pe care i-a dăruit spitalelor pentru răniți. A reparat o clădire donată de primăria satului, transformând-o total și aducându-i modificările necesare, punând astfel la dispoziția grădinii de copii un local igienic și potrivit îndeplinirii scopului. A înzestrat școala primară și grădina de copii cu tot mobilierul didactic, dulapuri pentru arhivă și pentru farmacie. A împrejmuit școala cu gard, iar în fața clădirii a construit, de asemenea, din blocuri de piatră și grilaj, un gard de toată frumusețea, gard ce a costat, în vremurile când moneda își avea valoarea ei, suma de 80.000 lei. Toată activitatea întreprinsă în cadrul vieții școlare stă ca o mărturie vie a muncii săvârșite de acest neobosit învățător, Constantin Găvenea.

D-sa a muncit nu în vederea acestei inspecții speciale, nu dintr-un interes mărunt, ci dintr-un sfânt imbold, care l-a călăuzit pe culmile luminoase, înădușite de marea mulțime a dascălilor, dar atinse de acei ce muncesc numai dintr-o permanentă necesitate sufletească de a se afirma în locul unde se găsesc. Din sânul acestora face parte tânărul și energicul învățător Constantin Găvenea, dascălul care cinstește prin realizările sale școala și corpul didactic.

Activitate extrașcolară:

Dacă în activitatea școlară este un dascăl neîntrecut, în activitatea închinată binelui obștesc se întrece pe sine însuși. Munca pentru ridicarea poporului a fost una din preocupările de căpetenie care i-au călăuzit sufletul în frumoasele înfăptuiri din comuna Sarichioi. Face Cămin Cultural, pe care îl afiliază Fundațiilor Regale. Construiește clădirea necesară funcționării Căminului Cultural. Dotează acest cămin cu un aparat de radio și o bibliotecă publică, cu cărți potrivite gradului de înțelegere al populației sătești. Ridică, prin strădania d-sale, o bisericuță ortodoxă pentru puținele familii ortodoxe din această comună și pictează singur catapeteasma acestei biserici, fiind un desenator neîntrecut. Construiește, de asemenea, o scenă la Căminul Cultural și o înzestrează cu decorurile necesare, pictate de d-sa. Plantează, după un plan minunat, pe o suprafață de 1,5 ha, „Dumbrava Eroilor”, care rămâne ca o mărturie vie pentru generații, a priceperii și muncii depuse de un învățător care și-a înțeles rosturile sale de luminător și educator. Ridică în centrul satului un frumos monument pentru cinstirea eroilor și o troiță pentru pomenirea eroilor aviatori căzuți în lacul Razelm, din mijlocul văzduhului. Realizează și un muzeu etnografic și piscicol regional, pentru care construiește o sală specială.

Ca o încununare a muncii sale, plantează ulițele satului cu plopi piramidali și salcâmi, punând la lucru tinerii premilitari de sub comanda d-sale, iar grădina școlii și aleile din curtea Căminului Cultural le plantează cu pomi. Iată o muncă ce cinstește pe omul care a căutat să-și înscrie prin fapte numele său. Amintirea acestui înflăcărat dascăl va trăi în sufletele generațiilor, de-a pururi.

Activitatea didactică:

Am căutat să mă conving de puterea și pregătirea didactică a colegului Găvenea și, de aceea, l-am rugat să se prezinte la școala Nr. 1 de fete din Tulcea, oraș în care d-sa funcționează ca inspector cultural. A predat la clasa a III-a o lecțiune de desen din imaginație, după povestirea „La scăldat” de Ion Creangă, și o lecțiune de gramatică „Pronumele posesiv”. Ambele lecțiuni au fost predate cu respectarea tuturor principiilor metodice, izbutind să-și atingă scopul propus. Este un propunător de elită, un bun povestitor și înzestrat cu multă căldură sufletească, căldură atât de necesară în opera educatoare. Țin să remarc tactul pedagogic și prestanța care îl impune clasei în fața căreia lucrează. Copil și învățător, am constatat cu acest prilej că sunt una, în lecțiunile ce a predat colegul Găvenea. Ne-a prezentat apoi lucrarea personală intitulată „Tulcea de altădată”. Această lucrare reprezintă rezultatul unei munci neîntrerupte și al unei cercetări amănunțite, care de asemenea cinstește pe d-l candidat.

Recomand onor Ministerului lucrarea colegului Constantin Găvenea ca una dintre lucrările ce pot ocupa cu cinste un loc în orice bibliotecă, dar mai ales în biblioteca primăriei Tulcea.

Din relatarea acestor date, sprijinite pe actele de la dosar și din cunoașterea noastră personală a activității d-lui Găvenea, rezultă că d-sa a întreprins o bogată activitate, care merită a fi calificată cu „Foarte bine”. Pentru aceasta, propun să fie înaintat la gradul I, pe data de 1 septembrie 1944.

INSPECTOR GENERAL ȘCOLAR, Gheorghe Mantu

 Recomandarea inspectorului general a fost aprobată și în urma acordării calificativului „Foarte bine” Constantin Găvenea primește în septembrie 1945 gradul I didactic[5].

            Aceeași sursă a documentelor oferă și o altă perspectivă din care poate fi privit dascălul și pictorul Constantin Găvenea, și anume aceea de istoric. De altfel, volumul[6] său publicat post-mortem, „Tulcea. Imagini, oameni și amintiri de odinioară”, reprezintă o resursă importantă pentru istoria orașului, reunind imagini și informații valoroase, prezentate într-un mod accesibil. Textul este formulat parcă cu glasul dascălului de școală, adresându-se atât elevilor din ciclul gimnazial, cât și părinților acestora.

            În documentele menționate, păstrate în arhive, se regăsesc o monografie a portului tulcean și o scurtă istorie a primei școli din orașul Tulcea. Atât monografia, cât și această evocare istorică poartă amprenta unei cercetări minuțioase, dar și a unei sensibilități aparte, prin care autorul reușește să redea nu doar faptele, ci și spiritul unei lumi apuse. Privirea sa se apleacă asupra trecutului cu înțelegerea celui care a prins, fie și în ultimele sale ecouri, vremuri cu parfum de odinioară.

            În partea a II a acestui articol voi reda conținutul documentelor, așa cum au fost ele descoperite în Arhivele Centrale.

Constantin Găvenea – Cronologia activității

28 mai 1911 – S-a născut în comuna Chioara, satul Sf. Vasile, județ Ialomița;

1929 – absolvă Școala normală de învățători din Ploiești.

Studii libere de desen și pictură.

1929–1942 – Funcționează ca învățător în com. Cocoraști-Colț, satul din Vale, județ Prahova, com. Saboani, județ Suceava și com. Sarichioi, județ Tulcea;

1936 – Pictează, în mod gratuit, catapeteasma și fresca bisericii românilor din com. Sarichioi, locuită în majoritate de lipoveni;

1942–1948 – Funcționează în calitate de inspector cultural al Fundației Culturale București, organizând și îndrumând activitatea cultural artistică a căminelor culturale din orașul și județul Tulcea;

1948–1958 – Profesor de desen la Liceul Spiru Haret, Școala Pedagogică și la școlile de cultură generală din Tulcea;

1958–1967 – Profesor de desen și modelaj la secția de arte plastice a Școlii de Muzică din Tulcea

                                                                                                          Lucian Țugui

 

 

[1] Inspectoratul pentru Cultură al Județului Tulcea; Uniunea Artiștilor Plastici din România. Constantin Găvenea. București: Tipografia Fondului Plastic, 1992, p.26

[2] Arhivele Naționale ale României, fond Ministerul Instrucțiunii Publice (sau Ministerul Culturii Naționale și Cultelor), Direcția Învățământ Primar, dosar 24/1945, fasc. 66, lit. G, Tulcea, nr. 2806.

[3] Ibidem, fila 5

[4] Ibidem, fila 9

[5] Ibidem, fila 1

[6] GĂVENEA, Constantin. Tulcea. Imagini, oameni și amintiri de odinioară. Iași: Editura Pim, 2021.

Fotografia reprezentativă  a articolului face parte din informațiile publicate în volumul: GĂVENEA, Constantin. Tulcea. Imagini, oameni și amintiri de odinioară. Iași: Editura Pim, 2021.